/* */

De la “contrabanda” cu lectura… la cel mai frumos loc din lume, chiar in Tara Fagarasului

Este luni dimineața și pornim cu voie bună și curiozitate spre Tara Fagarasului.

Este un infotrip la care participă bloggeri și instagrammeri renumiți din România, inițiat de Asociația de Dezvoltare Comunitară “Țara Făgărașului”.

Oberwood, costume populare, tara fagarasului
Oberwood, în costume populare locale, alături de colegii din infotrip

Un proiect ambițios, în care o echipă cu oameni determinați și open minded, își alocă resursele de energie, timp și investesc considerabil, pentru a transforma Țara Făgărașului într-o destinație de vizitat, în orice anotimp, atât de români, cât și de străini. Oameni ce au reușit în câteva luni, ce alții nici nu au visat, în ani.

Dar, să le luăm pe rând.

Care e planul, pe ce rută să mergem?

De la Bacău, avem la îndemână două variante:

  • Miercurea Ciuc – Homorod – Făgăraș – Cârțișoara – Bâlea Lac

sau

  • Târgu Ocna – Târgu Secuiesc – Brașov – Făgăraș – Cârțișoara – Bâlea Lac.

Ce să alegem? Dilemă ce se elucidează prin poftele… inimii. :)) Kurtos Kallacs e răspunsul!

Alegem traseul prin Târgu Secuiesc! Și nu am decis rău, căci am găsit la o familie, kurtos cu zmeură confiată (un desert specific acestei zone, dintr-un aluat ușor dulce și cu diferite “topping-uri”). Bunătate, la prețul de 15 RON. Ehh! Cum sună asta? Super delicios, vă asigur. Găsiți și cu nucă, nucă de cocos, caramel…  unul mai delicios ca altul (12 RON). Să mai spunem și de pâinea de casă, cu cartofi (2.5kg, la 12 RON)?

 

Of, dar nu asta e totul. Frumusețea locurilor în care pășim, curățenia și strădania oamenilor. Case tradiționale îngrijite, curți cu verdeață și garduri săsești, cu porți înalte și multe amintiri de familie, în spate.

E o zonă care nouă ne place mult și, deși sunt zone în care nu se vorbește prea mult (sau deloc) limba română, apreciem că oamenii sunt zâmbitori (indiferent că ești sau nu de-al locului) și tare harnici. Curățenia e la ea acasă, când treci prin localitățile de aici, poți lejer să crezi că ești “în afară”.

Dar, destinația noastră este alta, nu?

Mai clipim de două ori și ajungem la poalele munților Făgăraș. Deja simțim aerul proaspăt, mai rece și mai intens. Munții care ne înconjoară, verdele proaspăt, deja ne introduc în atmosfera de vacanță, la care de mult timp visam.

Curioși să vedem cum mai arată traseul spre Bâlea Lac, începem urcarea.

Deși sunt primele ore ale dimineții, traseul este destul de aglomerat și mai oprim, pe ici colo, să mai facem câte o poză, să ne spălăm pe mâini și fețe, cu apa proaspătă și rece.

Ne luăm îndemnul și ajungem în zona parcărilor de sus, de pe platou, pline ochi. Wow! Nu am mai fost de vreo 5 ani, dar tare s-au schimbat lucrurile!

Da, oamenii urcă, admiră, fotografiază și se instalează apetitul pentru ceva bun. Însă, nu mică ne-a fost uimirea, să descoperim condițiile nepotrivite în care se comercializează diferite alimente. 

Alături, cozi imense de mașini, tarabe de kurtos, mici la tavă, claxoane și curioși. Sunt două parcări cu plată și barieră, dar la fluxul de mașini, sunt insuficiente. Spațiul ar permite, totuși, un aranjament mai bine gândit și structurat. Deși a fost desemnat de către cei de la BBC ca fiind “cel mai frumos loc de pe pământ”, aspectul actual  al platoului lasă de dorit și iată de ce apar atât de multe nemulțumiri și mulți oameni fie nu mai recomandă zona, fie nu mai merg acolo. Probabil că, puțin interes suplimentar, ar ajuta ca locul să fie și foarte vizitat și condițiile să fie optime renumelui pe care îl are.

Cu puțin noroc, după câteva încercări eșuate, tunelul străbătut de două ori, ne croim drumul cu mașina, printre două căbănuțe cu mici, porumb și suveniruri, la care, culmea, chiar e coadă!

Gazdele noastre dragi au aranjat o masă drăguță și ne-au pregătit din cele mai bune bucate locale (brânzeturi în multiple feluri, specialități din carne, legume cu gust). Tare bune mai sunt! dar, când să ajungem la partea cu răcoritoarele, iaca ne pricopsim cu un nor deasupra capului și, în secunda doi, cu un duș… natural! O ploaie zdravănă, care schimbă radical traseul planificat, acela de a ajunge la Lacul Capra (la încă vreo 30-40 minute distanță de noi).

Totuși, ploaia dă traseului un farmec aparte, arătând pe ici colo câte o fărâmă dintr-o cascadă, câte o oiță sau un biciclist, fugărit de fenomen.

Ce am admirat mult la organizatorii din ADI Țara Făgărașului, este adaptabilitatea și anticiparea unui plan secundar. O surpriză tare plăcută. Propunerea lor a fost de a coborî către Cârțișoara.

Ne facem drum rapid spre Badea Cârțan! Auzisem că a călătorit pe jos, până la Roma.

Dacă el a reușit, să ne învingă pe noi o ploaie?

Prima localitate, după munte, este Cârțișoara. O comună micuță, care și-a schimbat denumirea străveche, din Cârța Romană, nume atestat documentar sub denumirea de Kerch Olacorum, în 1322. În acest sat în care simți atmosfera medievală, casele sunt curate și albe, iar oamenii se mișcă rapid către lucru și mai puțin către stat la povești. Unde, am și întrebat:

  • Aici nu aveți crâșme, oamenii nu stau la taclale?
  • „Ah, păi nu, oamenii sunt la lucru.”
  • No, păi fain așa. Deci, se poate.

Găsim tare repede Muzeul Sătesc Badea Cârțan. Ghidul ne povestește detalii despre locul în care, în 1849, s-a născut Gheorghe Cârțan, un pic mai la vale de muzeu.

Tricoul "My Moment" se găsește pe atshirt.ro - o transpunere a unei picturi pe pânză
Casa țărănească din curtea Muzeului Sătesc Badea Cârțan

Cine a fost Badea Cârțan?

Un cioban care s-a luptat pentru a-i uni pe români, aducând ilegal în desaga sa, peste munți, cărți scrise în limba română, pe care voia să le facă cunoscute.  În muzeu găsim și astăzi amintiri care atestă călătoriile sale: în Franța, Belgia, Spania și la Ierusalim! dar și la Roma, în anul 1896. Cea din urmă călătorie, a durat 45 de zile și l-a costat trei perechi de opinci!

Despre Cârțan se spune că a dormit lângă Columna lui Traian, iar că, a doua zi, presa din Italia a scris despre el că: “Un dac a coborât de pe columnă” devenind, dintr-o dată, cunoscut societății din Roma și parte a folclorului românesc. Una dintre fotografiile care m-a impresionat în muzeu, este reprezentată de Cârțan, la picioarele Columnei lui Traian, care se păstrează și astăzi.

Dar istoria lui nu se oprește aici. În anul 1877, a plecat ca voluntar, alături de doi consăteni, Damaschin și Florea, în Războiul de Independență. Dar, nu înainte de a dona armatei române 1200 de oi.

Curtea muzeului găzduiește o gospodărie veche de aproximativ 200 de ani, păstrată în întregime. În ea, găsim o cameră în care stătea toată familia și o cămară. Încă se păstrează obiectele vechi, tradiționale. Găsim straie țărănești, soba veche, leagănul copilăriei (atârnat de tavan), tableta pentru exerciții de matematică și cuvinte pentru limba română, dar și cuptorul de pâine, fără horn – la acea vreme, se percepea o taxă pentru fumărit. Amintiri pe care localnicii le păstrează vii și le celebrează anual, pe data de 24 ianuarie, ziua în care Cârțan s-a născut.

În cealaltă clădire – muzeu, se păstrează cărțile pe care Badea Cârțan le-a adus, icoane pe sticlă, diferite modele de cruci sculptate în lemn, diferite exponate tradiționale, dar și o carte de amintiri veche în care,  oamenii care au trecut prin muzeu, și-au așternut gândurile.

Dacă sunteți în drum spre Transfăgărășan, alocați-vă 30 minute-1 oră, pentru a vizita muzeul și a cunoaște mai multe detalii despre tradițiile și istoria locului. Neapărat lăsați un gând către oamenii faini ce au grijă ca acel loc, să își păstreze spritiul viu.

Dar vizita în Cârtișoara nu se putea termina, fără o vizită la una dintre cele două biserici ortodoxe ale Comunei, Sf. Nicolae. Aflată la câțiva pași de muzeu, ne întâmpină cu o intrare micuță, tradițională. Interiorul bisericii este împărțit în două: în partea dreaptă din față, spațiul este alocat bărbaților, iar în partea stângă, bărbați sau femei tinere, care au copii. Partea din spate este dedicată femeilor în vârstă. Spre deosebire de alte biserici ortodoxe, în acestea am văzut strane duble, în care pot sta doi bărbați sau două femei. Dacă picturile din interior sunt cu tentă de galben și lucrate în detaliu, cu imagini micuțe, partea din exterior prezintă diferite scene, mai mult sau mai puțin bizare. Este exemplificată marea, ce ia în valurile sale pe cei care au păcătuit – nu mică ne-a fost uimirea să vedem că majoritatea… e formată din femei.

Un alt obicei local, este legat de înmormântări. Tinerii necăsătoriți sunt îmbrăcați în mire sau mireasă, iar întregul ritual este unul specific lor. Brazii în gardul casei, duși către cimitir, sunt parte integrantă din proces.

Cimitirul din curtea Bisericii Sf. Nicolae
Pictura în care mulțimea de femei este pedepsită - Biserica Sf. Nicolae
Picturile din interiorul Bisericii Sf. Nicolae
Picturile din interiorul Bisericii Sf. Nicolae
Picturile din interiorul Bisericii Sf. Nicolae
Picturile din interiorul Bisericii Sf. Nicolae

O mulțime de alte lucruri frumoase așteaptă să fie descoperite și în Cârțișoara, dar și în Țara Făgărașului. Cu siguranță, ar fi nevoie de măcar 10 zile, pentru a putea să “marchezi” toate punctele de vizitat, asta fără a mai pune la socoteală și traseele montane, lacurile din împrejurimi, șamd.

Pentru a afla cât mai multe despre cum vă puteți petrece zilele într-un mod minunat, în Țara Făgărașului, accesați site-ul tare drăguț al Asociației Intercomunitare de Dezvoltare “Țara Făgărașului”, www.tarafagarasului.com

De asemenea, puteți adresa întrebări și curiozități și veți primi toate informațiile de care aveți nevoie.

Despre aventura noastră, aflați mai multe de pe Facebook și Instagram, pe website-ul Țara Făgărașului sau căutând după #TaraFagarasului, pe ambele platforme de socializare, pe care le puteți susține cu un like/follow. 😀

Cu mare drag, vă invităm să vizionați minunatele clipuri din Țara Făgărașului și să le distribuiți celor dragi. Acestea se găsesc pe Youtube – AICI.

În articolele viitoare, vom povesti despre Lacul de smarald, Coloanele de bazalt și Vulcanul de la Racoș, cetățile, bisericile din Țara Făgărașului, Ferma de fructe de pădure bio de la Berivoi, mâncarea… de la gourmet la tradițional, locuri potrivite familiilor și multe altele.

Tricoul pe care îl port este o transpunere a unei picturi pe pânză și aparține artistei Ancuța Tănase – www.atshirt.ro

Mai multe despre acest superb proiect, găsiți AICI.

Numai bine!  

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Continutul este protejat !!